Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 16 februarie 2015

Scopurile Copiilor Descurajati

Ai avut desigur "perioada ta neagra" in copilarie si acum, ai o perioada neagra in relatie cu propriul copil. Cum iti dai seama ce urmareste acesta? Ce atitudine adopti fata de el si ce masuri iei pentru a-l ajuta?




Oare ce se poate spune despre toti oamenii? Paul Rasmussen afirma ca ne aflam in cautarea unei stari de bine, cu totii [1]. Pare logic sa afirmam asta. Fiecare dintre noi detine in mintea sa o harta legata de lucrurile care ne duc la aceasta stare de bine si lucrurile care, dimpotriva, ne duc la suferinta.






  • Fiecare dintre noi crede ca anumite lucruri ne fac fericiti iar alte lucruri ne fac nefericiti, in acest mod alegandu-ne un scop si urmarindu-l.  
  • Fiecare dintre noi este fericit cand ni se permite accesul la acele lucruri X+. Rostul emotiei respective Z este de a inregistra, de a valida atingerea scopului.  
  • Fiecare dintre noi traieste o forma de suferinta Y(furie, tristete) cand ni se interzice accesul la lucrurile care ne fac fericiti X-. Rostul acestei emotii Y este de a favoriza schimbarea situatiei, prin influentarea altora, sau de a creste motivatia pentru actiune proprie A, pentru ca in final sa ne atingem scopul Z.  

Dar ce ne dorim? Ce ne poate face fericiti? Sau mai bine spus, ce credem ca ne poate face fericiti? In general, avem nevoie de un cumul de lucruri, pe care adlerienii le numesc 4C (a fi conectat - a conta - a fi capabil - a avea curaj) [2]. Altfel spus, avem nevoie sa simtim ca apartinem, avem nevoie sa ne simtim capabili, sa simtim ca suntem importanti, ca si noi contam. Avem nevoie sa fim incurajati. Alfred Adler ar fi concentrat totul intr-o singura idee: nevoia de semnificatie personala. 

Dar ce se intampla cand cineva nu primeste "vitamina 4C"? Ei bine, atunci el recurge la "vitamina anti4C - atentia, puterea, razbunarea si retragerea. Recurgem la aceste modalitati de a protesta fata de autoritate tocmai datorita descurajarii sau mai bine spus, datorita neincrederii noastre in capacitatea sistemului sau relatiei respective de a ne valida, de a ne recunoaste si sprijini. Astfel, recurgem la anumite actiuni care sunt initial menite sa atraga atentia acestui sistem sau sa reconfigureze sistemul, dupa pofta noastra. Cand niciunul dintre aceste lucruri nu e posibil, ne retragem din sistem.

Primul pas al celui descurajat, este acela de a semnala ca exista, cerand atentia pe o cale inutila, perturband, facand zgomot. Daca nu reuseste, el forteaza nota si trece la cautarea puterii, demonstrand ca nimeni nu ii poate spune ce sa faca. Daca nici asa nu are succes, el trece la nivelul urmator - se razbuna. Razbunarea adesea esueza sau este reprimata, iar copilul devine convins de incapacitatea sa si nu mai incearca nimic - se retrage, se izoleaza.

  • Scopul nr 1. ATENTIA. Nu sunt spectaculos dar cel putin nu voi fi trecut cu vederea daca pot obtine atentie speciala sau servicii.
  • Scopul nr 2. PUTEREA. Le voi arata oamenilor ca nu ma pot convinge sa fac ce vor ei si nici impiedica sa fac ce vreau eu.
  • Scopul nr 3. RAZBUNAREA. Nu le pasa de mine dar voi lovi si eu cand sunt ranit.
  • Scopul nr 4. INADECVAREA. Nu voi fi capabil sa ma ridic la inaltimea asteptarilor si aleg sa ma retrag, sa abandonez eforturile.





Un pas important in abordarea descurajarii este acela de a-l face constient pe copilul aflat in cauza si a-l ajuta sa recunoasca faptul ca alegerile si comportamentul sau au intr-adevar un anumit scop. Adultului, fie acesta pedagog, psiholog sau parinte, ii revine misiunea de a aduce in discutie scopurile pentru care el face asta.


Este util sa abordati o astfel de discutie cu calm si diplomatie. Daca sunteti furiosi sau suparati, puteti astepta o alta oportunitate de a realiza aceste discutii. Iata cateva abordari care s-au dovedit utile: 

1. Tu stii de ce faci cutare lucru?
2. Pot sa iti spun ce cred eu despre asta?
3. Ar putea fi pentru ca (ATENTIA) te-ai gandit ca nu te observ? (PUTEREA) vrei sa imi arati ca poti face ce vrei tu? (RAZBUNAREA) vrei sa ma ranesti? (RETRAGEREA) nu te simti capabil sa faci cum iti place asa ca preferi sa nu faci nimic si sa fii lasat in pace?  

Copiii isi doresc sa fie intelesi si ajutati sa isi inteleaga comportamentul, deci o astfel de abordare poate fi de ajutor. Exista insa cateva precautii pe care este bine sa le avem in vedere. Incercati sa evitati etichetarile si acuzatiile. De asemenea, asigurati copilul ca sunteti de partea lui si doriti sa il sprijiniti - eforturile vor fi comune si veti coopera la asta. Incercati sa evitati aspectul, respingator pentru copii, de prelegere si predica stearpa stereotipa.

Un nivel mai avansat in ce priveste abordarea descurajarii este cel la care putem sa ne gandim la anumite strategii prin intermediul carora sa demonstram ca un comportament problematic este inutil si deloc avantajos pentru copilul care il adopta.

(ATENTIA) - Pentru abordarea acestui scop, de multe ori este suficient sa se discute despre motivele pentru care el recurge la comportamente turbulente sau teribiliste. Este de asemenea util sa ii transmitem ca el are resurse pentru a se afirma pe o cale utila, colaborand cu noi la sarcinile educative sau casnice. Altfel spus, este utila incurajarea. Amintiti-va cat de mare este nevoia de recunoastere a acestui copil!  

(PUTEREA) - Copilul care recurge la comportamente de cautare a puterii, isi doreste sa demonstreze ca nimeni nu poate sa il oblige sa faca un lucru pe care el nu il doreste. Si, desigur, asta este adevarat, cu toate ca adultii uita. Este util sa recunoasteti acest lucru si sa cereti ajutorul copilului pentru realizarea sarcinilor casnice sau educative, ascultandu-l si explicandu-i in mod respectuos care este rostul acestor sarcini - logica este implacabila. Amintiti-va ca acest copil isi doreste sa se simta important si ca este posibil sa se simta astfel intr-o maniera utila. De exemplu, oferindu-i responsabilitati si oportunitati de a va sprijini.

(RAZBUNAREA) - Copilul care isi doreste sa se razbune este convins ca nu poate fi iubit si acceptat. El adesea recurge la teste prin care incearca sa se convinga de faptul ca nimanui nu ii pasa de dansul, si ar fi bine sa va asteptati la asta. De mare ajutor s-a dovedit urmatoarea abordare: Am sentimentul ca vrei sa ma ranesti, si imi pare rau pentru asta. Vreau sa stii insa ca eu nu vreau sa te ranesc pe tine. Cred ca esti destul de ranit de viata. O astfel de abordare presupune tact si un ton prietenos si increzator.

(RETRAGEREA) - Acest copil stagneaza datorita ideii ca nu poate face nimic bine. Asteptarea sa este aceea ca dvs sa ii subliniati deficienta. Va fi util in astfel de situatie sa stabiliti standarde foarte scazute, accesibile acestui copil, recunoscandu-i progresele, oricat ar fi de modeste. Scoateti in evidenta in special eforturile sale si contributiile pe care le aduce. [3] 











[1] RASMUSSEN, P., (2011), The Quest to Feel Good, Taylor & Francis Group, N.Y.

[2] BETTNER, A.,L., LEW, A., (2010), De ce are nevoie un copil pentru a reusi, editura Ileana, Bucuresti

[3] WALTON, F.,X., (2012), Cum sa Castigam de Partea Noastra, Copii si Adolescenti, editura IPPA, Bucuresti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu