Prea Buna pentru Romania

Multa larma, zilele astea. "Impartim un secret..,", spune Elena Udrea, gestual. Si privind eu asa, imi dau seama... "Cat de buna este tipa!" Atat de buna incat scriu un articol despre ea.

Va amintiti, nu? Dupa discursul frumos - multi au spus asta - din Parlament, se indreapta spre bancuta dumneai si cauta din priviri, simte camera de luat vederi si fixand-o cu ochii, duce degetul index catre nara dreapta a nasului, aplicand ceva presiune pe nas... Ce mai este si asta? Mister...  Ermetism... Larma...

A fost un moment in care Elena Udrea a dus Romania in dimensiunea subtila a simbolurilor. La drept vorbind este o lume frumoasa, plina de mister, poate prea abstracta pentru cladirea matahaloasa si nasoala a Parlamentului. Pentru o clipa, Elena Udrea a fost o micuta creatoare de mistere. Iar misterele sunt frumoase, uneori. Imi amintesc, in primul rand, unde am vazut intaia oara gestul acesta... Intr-un episod din Twin Peaks.

In lucrul cu simbolurile, care imi este familiar prin intermediul art-terapiei si prin intermediul visurilor de care m-am ocupat mai mult in ultimul timp, am ajuns la concluzia ca fiecare simbol are o semnificatie conferita de cultura, dar si o semnificatie personala, atribuita in mod complet arbitrar, de o persoana, cu de la sine putere.  

Daca este sa vorbim despre semnificatia culturala a unui gest, lucrurile pot fi deja complicate, caci, pe acest pamant exista mai mult decat o singura cultura. Spre exemplu gestul de a incuviinta din cap, care semnifica acordul sau intelegerea dintre interlocutori, poate avea in anumite locuri ale planetei un cu totul alt sens. Bunaoara, in Bulgaria, Macedonia, Grecia si Albania, acest gest semnifica dezaprobarea.

Dar asa cum tarile din sudul peninsulei Balcanice au investit acest gest cu o semnificatie opusa celei la care ne raportam noi, restul, tot la fel, fiecare dintre noi este liber sa investeasca un gest cu semnificatia dorita. Probabil acest fapt este cel mai greu de acceptat pentru cei care incearca sa inteleaga gestul Elenei Udrea, facut in Parlament, imediat dupa discursul ei, "de adio". Totusi, gestul ei, pare sa fi deturnat cu totul sensul acestui discurs...  

Pentru a intelege modul in care cineva poate sa incarce cu o semnificatie profund personala un gest cum ar fi acela de a-ti atinge o nara cu indexul, imaginati-va spre exemplu ca un tata priveste filmul Nasul impreuna cu fiul sau de 8 ani - am inteles ca gestul apare in acest film. La sfarsitul filmului, fiul, in stilul imitativ care ii caracterizeaza pe copii, reproduce gestul. Tatal, ia asta drept o gluma si il reproduce la randul sau, razand.

Ei bine, de acum inainte, cei doi vor face acest gest de fiecare data cand se intalnesc, ca un simbol al legaturii lor de buna intelegere si al faptului ca s-au simtit bine privind impreuna acel film, si, cel mai probabil, vor mai privi si alte filme impreuna – ei doi, ca doi mafioti de home cinema, capabili sa stea pe canapea, cuminti, si sa rontaie floricele. Acelasi scenariu ar putea fi posibil intre doi indragostiti, sau intre doi prieteni preadolescenti.

Interesant e faptul ca, acolo unde este multa incertitudine, oamenii isi dau pe fata trasaturile de personalitate. Spre exemplu, am vazut in fata gestului doamnei Udrea, tot felul de reactii – retinere, precautie, acuzatii, furie, curiozitate, interes, etc. Este un bun test de personalitate acesta, de a lasa lucrurile putin ne-explicate si a urmari reactiile persoanei pe care doresti sa o cunosti. Veti observa cat de diferite vor fi reactiile unor oameni diferiti. Este rezonabil sa afirmam ca diferentele acestea sunt legate de trasaturile de personalitate ale subiectilor.

Ca o parere personala, as spune ca Elena Udrea a fost putin prea buna pentru Romania... In sistemul de referinta, adica in „sistemul ticalosit”, nici nu se putea sa fie mai buna. Totusi, sistemele evolueaza, tind sa se reinventeze, si, din fericire, tind sa se amelioreze, tocmai pentru a supravietui. Un sistem care degenereaza este un sistem pe moarte. Cred ca ceea ce se intampla acum, toate aceste capete care pica rand pe rand, este o reactie a partilor sanatoase ale societatii, care au inteles ca suntem la un pas de faliment national, ca urmare a acestor abuzuri in lant.  

Mai cred ca Elena Udrea avea potential, ca femeie si ca om politic. Pare mereu „cu lectiile facute”, stie ce spune, chiar si in fata, poate a unor ani grei de inchisoare. Poate ca nu a dat peste cine trebuia si a crezut ca l-a prins pe Dumnezeu de un picior? Poate ca a facut niste compromisuri prea mari, care se cereau rascumparate? Poate ca dorinta s-a dovedit mai puternica decat caracterul? Cine stie? 

Din punctul meu de vedere, gestul Elenei Udrea, facut dupa ce a vazut cum ii sunt analizate toate miscarile si microexpresiile, este o reactie la acest val de atentie care i se acorda. Ne-ar fi greu sa credem ca intr-o situatie ca aceasta, s-ar putea bucura cineva de ceea ce i se intampla. In schimb, exista un beneficiu secundar in aceasta atentie supradimensionata, pe care un psihic ce se lupta sa ramana in echilibru, o poate specula, drept consolare si punct de sprijin. 

Tipul tulburat emotional care, spre exemplu, s-a aruncat de la un etaj al cladarii Parlamentului, sau tipul care l-a scuipat pe Traian Basescu, tot pe aceasta atentie ieftina, usor castigata, au mizat. Cred ca situatiile disperate, cer masuri disperate. Iar gestul Elenei Udrea a fost unul disperat, usor melancolic, impregnat de amintirile unor vremuri frumoase pentru ea, care probabil ca au apus. 

Ar putea fi in acelasi timp si o recunoastere sau o asumare, fara de cuvinte, a faptelor pe care, poate ca, le are pe constiinta. „Da, asta sunt. Asta am fost mereu... Ma duc acolo unde mi-e locul, nu? Dar pentru voi raman un mister...” Cand nu te mai protejeaza nimic, te poate proteja misterul...