In fiecare cuplu, interactiunile par a evolua potrivit unui tipar... Care este stilul relatiei tale? Ai ales tu acest stil, ori ... "asa a fost sa fie"? Ce tip de relatie ai alege daca ti-ar fi oferita aceasta oportunitate?
O relatie aduce impreuna nu doar doua inimi dornice de iubire ci si doua mentalitati si doua viziuni de viata, adesea, atat de diferite. Intre ceea ce ne asteptam sa fie o relatie si realitatile acesteia, exista adesea un decalaj insemnat, iar uneori exista un decalaj de la cer la pamant. Si asta tocmai pentru ca partenerul este ceva mai complex decat o jucarie sexuala, cu toate ca, adesea, nu reusim sa vedem dincolo de aparente.
Unul dintre lucrurile de care ar trebui sa tinem cont si de care ar trebui sa devenim constienti este tipul de relatie la care visam. Avem, fiecare dintre noi modelul diadei parentale, drept punct de referinta. Nu inseamna ca il vom reproduce in mod fidel, in viata noastra, dimpotriva. Suntem inzestrati cu creativitate si cu liber arbitru. Astfel, vom alege sa reproducem unele dintre trasaturile cuplului parintilor si sa respingem altele.
Din pacate, adesea nu suntem constienti de asteptarile noastre in ce priveste tipul de relatie pe care il dorim. Asta face ca o mare parte dintre relatii sa nu treaca testul timpului, caci numai timpul este acela care ar putea sa scoata in evidenta nepotrivirea de viziuni. Poate ar fi mai simplu, si am pierde mai putin timp daca am sti noi insine si am afirma deschis, am face cunoscut, inca de la primele intalniri, ca ne dorim un anumit tip de relatie.
Iata tipologia creata de catre I.F. Cuber (1971), alcatuita din 5 moduri de acomodare ale partenerilor, la baza carora stau anumite conceptii despre cuplu. Poate ca au aparut altele de atunci, dar totusi... merita sa reflectam la asta.
Te recunosti in unul dintre ele? Sau iti recunosti parintii in unul dintre ele?
Pe care il preferi?
Te recunosti in unul dintre ele? Sau iti recunosti parintii in unul dintre ele?
Pe care il preferi?
♥ Relatia Conflictuala. Partenerii sunt obisnuiti cu conflictele, si daca ii deranjeaza intr-o oarecare masura, nu ar putea concepe o relatie fara asa ceva. Tensiunea este prezenta in permanenta si potentialul unui nou scandal pluteste in aer. Cu toate acestea, cuplul rareori se destrama, lupta celor doi devenind un factor al coeziunii lor. Din pacate (sau din fericire?), motivele de scandal sunt lipsite de importanta iar cei doi nu urmaresc in mod special sa rezolve conflictul. Dimpotriva, ei par a urma o regula nescrisa, potrivit careia niciun conflict nu trebuie rezolvat. Vor avea nevoie de el, mai tarziu...
♥ Relatia Devitalizata. Devitalizarea acestui tip de relatie apare in contrast cu primii ani, cand totul era impartasit cu mai mult entuziasm: preocuparile, sexualitatea, timpul, activitatile. Se simt inca legati de interesul pentru cresterea copiilor sau pentru evolutia profesionala, dar fara participare afectiva autentica. Apatia diadei este a-tot-cuprinzatoare si apare pe acest fond o stare de tensiune latenta. Conflictele sunt insa ingradite, descurajate. Partenerii se complac in aceasta situatie, ei cred ca nu exista alternativa, si se resemneaza in confortul pe care il asigura ... zona de confort, adica deprinderea, obisnuinta.
♥ Relatia Binevoitoare. Pasiva si cordiala, acest tip de relatie seamana mult cu relatia devitalizata, insa apatia si pasivitatea o caracterizeaza inca de la inceput, spre deosebire de relatia devitalizata, unde ele apareau in timp. Partenerii care intra in astfel de diade sunt cei pentru care relatia in sine nu este mai importanta decat preocuparile lor independente, carora li se dedica cu mai mult entuziasm, relatia fiind doar un suport pentru aceste preocupari. Spre exemplu, barbatii sunt ambitiosi, carieristi, iar femeile sunt ocupate cu cresterea si educarea copiilor. Adesea angajarea in acest tip de viata de cuplu este deliberata si intentionala.
♥ Relatia Vitala. Acest tip de relatie este marcat de o exacerbare a functiei de solidaritate si a celei de socializare. Orice activitate este perceputa ca fiind plata si lipsita de importanta daca partenerul nu participa la ea. De asemenea, empatia celor doi este crescuta si autentica. Conflictele, in aceste conditii nici macar nu ajung sa se produca, caci cei doi sunt focalizati pe conservarea relatiei, nu pe interese personale, independente. In contrast cu relatia conflictuala, divergentele nu sunt niciodata lipsite de relevanta. Cei doi traiesc unul prin celalalt, fara insa a-si pierde identitatea. Presupun, in mirarea mea, ca o cultura speciala a comuniunii este necesara formarii unor astfel de cupluri.
♥ Relatia Totala. Daca Relatia Vitala parea prea buna pentru a fi adevarata, si doar o raritate sau o ciudatenie statistica, Relatia Totala, pare izvorata mai curand din logica autorului, decat din realitate. Ei bine, in relatia Totala, punctele comune sunt si mai numeroase, iar faptul ca cei doi se dedica unor interese exterioare cuplului, nu influenteaza negativ dinamica relatiei, dimpotriva, relatia isi pastreaza mereu centralitatea si simtul vitalitatii - in fond calitatea, nu cantitatea conteaza. Conflictele se rezolva prin compromisuri si acestea din urma sunt acceptate ca atare, deci niciodata nu sunt prea dureroase. Oricum, compatibilitatea de interese si viziuni, lasa putin loc pentru conflicte. Probabil ca e nevoie de putina inteligenta si putina inteligenta emotionala la cei doi, pentru ca acest gen de cuplu sa si existe. Este bine cel putin ca putem concepe mental existenta lui.
Oare exista si alte tipuri? Anumiti autori le-au denumit expresiv: relatia furtunoasa, molatica, dura... Probabil ca avem si noi o idee relativa despre relatia cautata: "eu spun si tu faci", sau "fac compromisuri daca nu sunt prea mari" sau "ok, dar vreau ceva in schimb" sau "ne batem pana obosim, caci impacarea e dulce"...
Daca vin in contact astfel de modele relationale si ele nu sunt compatibile, lesne de inteles, fie ne schimbam, fie se schimba partenerul, fie totul s-a terminat. Iata de ce are sens sa vorbim pe indelete despre astfel de lucruri, inainte de a ne pierde zeci de ani tanjind la un partener care nu ne intelege. Iar daca nu o facem, s-ar putea sa fim surprinsi de faptul ca singurul partener constant in viata noastra ramane... animalul de companie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu