Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

joi, 3 iulie 2014

Imaturitatea si Cuplul

Cuplurile fericite ofera suport si imbunatatesc sanatatea. S-a descoperit in schimb ca un cuplu nefericit creste riscul problemelor cardiace si al depresiei. In spatele acestor probleme se afla... imaturitatea.




Nu ar trebui sa ne surprinda faptul ca numerosi membri ai cuplurilor sunt intr-adevar imaturi. Nici macar varsta la care acestia sunt imaturi in cuplu nu ar trebui sa ne mire. Imaturitatea nu prea are varsta - oricand putem fi imaturi si putem sa provocam numeroase probleme cuplului, mergand pana la destramarea acestuia. Cand ambii membrii ai cuplului sunt imaturi, zilele comuniunii lor sunt numarate. 

Imaturitatea se poate observa in asteptarile noastre, in dorinte, dar mult mai vizibil apare aceasta in starile noastre afective, acompaniate mai mereu de reactii fiziologice, in reactiile comportamentale si in ultima instanta, in deciziile pe care le luam si care privesc viitorul comun al celor doi membrii ai cuplului. Instabilitatea afectiva a persoanei imature ruineaza literalmente relatiile sale si s-a spus in repetate randuri ca o persoana instabila emotional este incapabila sa mentina relatii armonioase si, in general, relatii de vreun fel. 

Imaturitatea se insinueaza intr-o multitudine de diagnostice psihiatrice, iar cei mai imaturi oameni vor ajunge sa fie asociati cu tulburari de personalitate cum ar fi tulburarea de tip histrionic, narcisic, borderline, tulburarea de tip antisocial sau cea de tip evitant. Personal consider ca tulburarile de personalitate chiar au la baza ceea ce numim in limbaj popular imaturitate.

Iata cateva moduri prin intermediul carora vom putea recunoaste imaturitatea:

1. Asteptarile nerealiste. 

A avea asteptari si standarde nu este obligatoriu un lucru rau. Idealismul face din noi adevarati eroi si modele de urmat pentru cei din jur. Fara eroi idealisti, viata noastra ar fi stearsa si intunecata, apasata de compromisurile facute. Ceea ce ii distinge pe eroii civilizatori de persoanele imature sunt faptele lor. In timp ce eroul actioneaza si schimba cursul lucrurilor prin curaj si implicare, prin rabdare si persistenta, persoanele imature nu fac decat sa acuze si sa astepte schimbari din partea celorlalti ori din partea societatii. Un mod prin care noi romanii ne manifestam adesea imaturitatea este obisnuinta de a ne plange de mila. A astepta ca ceilalti sa se schimbe este ca si cand ti-ai planifica viitorul in functie de un castig la loto. In afara de pasivitate, imaturitatea se mai vede si in mijloacele imature si sarace alese pentru a-i schimba pe ceilalti - "scenele", manipularea, razbunarea.


2. Instabilitatea afectiva.

Trebuie spus ca emotiile sunt direct legate de valorile si asteptarile noastre. In cuplu, atunci cand ne asteptam ca lucrurile sa mearga in acord cu visurile noastre romantice si suntem total lipsiti de echipamentul necesar confruntarii cu provocarile reale, apare dezechilibrul emotional ce tinde sa se manifeste prin iesiri zgomotoase ori pedepse necrutatoare, prin intermediul carora incercam sa readucem lumea reala in acord cu visurile noastre, pe calea cea mai usoara, in timpul cel mai scurt si cu un consum limitat de resurse. In mod paradoxal, obtinem exact contrariul: risipa de resurse si timp.


3. Reactii comportamentale.

In cazul persoanei imature, deciziile cugetate sau comunicarea vor fi inlocuite de reactii spontane, prin intermediul carora, de regula se urmareste pedepsirea celor din jur. Adesea partenerul persoanei imature nici macar nu va cunoaste motivele pentru care i se vor administra aceste pedepse, iar daca este si el suficient de imatur, va trece la randul sau la represalii. Dintre aceste reactii putem mentiona blocarea comunicarii, nerespectarea unor angajamente sau atitudinile riscante, fie ca acestea privesc propria integritate fizica sau a celuilalt, fie ca privesc continuitatea cuplului. Un mod matur de a rezolva problemele este discutarea deschisa a dificultatilor, cautarea comuna si activa a solutiilor si chiar negocierea.


4. Deciziile imature.

In legatura atat cu asteptarile imature cat si cu reactiile afective ale persoanei imature, apar scuzele imature, care se constituie in pretext pentru abordarea unor comportamente irationale, auto sau hetero-agresive. In cuplu, scuzele imature pot cu usurinta sa conduca un partener catre razbunarea unor nedreptati percepute si definite mai curand in raport cu niste asteptari insuficient exprimate. Asa apar micile rautati - a te afisa in posturi indecente sau a recurge la un comportament imprudent - care culmineaza cu gesturile de tradare.


5. Ignorarea asteptarilor.

Persoanele imature sunt adesea extrem de putin interesate de asteptarile, emotiile si, in general, de experienta celuilalt. Lipsa de empatie, care este un element recurent in numeroase diagnostice psihiatrice - tulburarea de tip narcisic, histrionic sau cea de tip antisocial - isi are sursele intr-o educatie care a esuat in a stabili limite comportamentale ferme si nu a acordat atentia cuvenita ideii de comunitate, comuniune si cooperare.


Exista doua tipuri de reactii la comportamentul imatur al celuilalt. Pe de o parte, anumiti parteneri incearca sa scuze comportamentul imatur - "era obosit sau trist si nu a reusit sa se controleze" ori "are o stima de sine scazuta si nu reactionaza bine la critici" sau "este foarte persecutat la serviciu". Pe de alta parte, sunt cei care folosesc comportamentul imatur al celuilalt pentru a declansa la randul lor represalii ce conduc relatia catre haosul absolut. 

Deplina maturitate este intr-adevar un ideal greu de atins pentru oricare dintre noi, cu atat mai mult pentru cei tineri. Un factor agravant va fi provenienta din familii destramate sau din familii privilegiate material ori din punct de vedere al statutului, care au tendinta sa dea societatii narcisisti insensibili la nevoile aproapelui, incapabili de dialog si cooperare. 

Consider ca leacul sta in intelegerea propriei contributii la problemele cuplului, precum si in cultivarea sentimentului comunitar - Gemeinschaftsgefühl - despre care vorbea dr. Alfred Adler, fondatorul psihologiei adleriene. Daca un partener imatur se dovedeste incapabil sa invete din exemplul nostru de cooperare si interes manifestat in interesul sau, exista si solutia consilierii de cuplu care faciliteaza dialogul constructiv - poate singurul mod in care cei doi ar putea intra in contact, cu adevarat.










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu