Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

marți, 1 aprilie 2014

Superlearning sau calea informatiei

Cum ar fi sa privim urmatorul examen, ce pana mai ieri ne dadea fiori si ne accelera pulsul doar la auzirea termenului, ca pe un exercitiu interesant, demn de atentie si amuzant pe alocuri? Stiu, pare un scenariu suprarealist, dar totusi...





Nu incerc sa produc impresia ca a pregati un examen ar putea fi o activitate la fel de distractiva precum o noapte in club, cu prietenii, desi preferintele sunt diferite si nu ma indoiesc de faptul ca multi ar prefera mai curand sa petreaca o noapte studiind un anumit manual sau un topic care ii preocupa, decat sa "o comita" intr-unul dintre cluburi, cu probabilitatea statistica de a sfarsi izbit cu masina intr-un copac, Duminica in zori.

Pe undeva, ar trebui sa existe un echilibru in toate si sa avem suficient timp pentru activitati diverse pe care sa le practicam cu riscuri calculate din timp. N-am putea sa nu observam in schimb si faptul ca multor studenti si elevi le-ar veni mai usor sa faca orice altceva decat sa invete - ingrata activitate, in special atunci cand trebuie sa facem asta. Se mai adauga adesea factorul incompatibilitate intre noi si subiectul respectiv sau alti factori, despre care voi vorbi mai jos, si atunci totul este clar - repetarea examenului este garantata.

Ca si in alte cazuri, am putea vorbi despre un cerc vicios care alimenteaza anti-performanta academica: lipsa de motivatie > activitati alternative, adesea periculoase (pseudo-compensare) >  rezultate slabe >  invalidare sociala >  lipsa de motivatie >  rezultate si mai slabe. Un adevarat scenariu de cosmar care este o realitate pentru foarte multi scolari, elevi si studenti.

Dar ce este superlearning-ul? La inceput a fost doar o idee. Ulterior psihologia invatarii a integrat-o si a transformat-o intr-un subdomeniul al sau si intr-o stiinta in sine. O definitie posibila a superlearningului ar putea fi aceasta: stiinta de a invata eficient si cu placere. Aceasta stiinta nu cuprinde numai tehnici de memorare rapida ci si un adevarat stil de viata ce are in vedere si anumite reguli de alimentatie sau chiar auditii muzicale specifice.

Teoreticienii superlearningului promit ca se merita sa trecem uneori de la chipsuri si junk food la salate proaspete si se merita sa lasam muzica techno pentru... Mozart sau Bach. Aceste schimbari pot parea niste mari sacrificii dar exista studii care afirma faptul ca undele electrice ale creierului cele mai adecvate procesului de invatare sunt stimulate de muzica baroc. Cat despre rolul alimentatiei bogate in vitamine si nutrienti in asimilarea informatiei sau in starea emotionala (emotiile si calmul nu sunt simple detalii cand vorbim despre invatare) - aceasta nu ar trebui sa mai fie o surpriza pentru nimeni. 

Asadar avem 4 directii distincte care organizeaza procesul de invatare: tehnicile de memorare rapida, alimentatia, auditiile muzicale si ... afirmatiile. Afirmatiile pozitive, o alta noutate, cu care ar trebui sa ne familiarizam cat mai rapid, reprezinta modul in care putem sa schimbam acele scenarii care influenteaza negativ capacitatea noastra de asimilare a informatiei.

Prin afirmatii, ajungem sa ne schimbam convingerile legate de valoarea invatarii, cele legate de propriile noastre posibilitati, si in general, convingerile care prin puterea lor de constrangere, ne streseaza in mod inutil -  mai bine spus, ne determina sa ne stresam singuri. De ce trebuie sa facem asta? De ce sa ne schimbam modul de a gandi? Motivul este simplu: adesea ceea ce ne impiedica sa asimilam informatie este o intreaga experienta de viata care ne-a convins ca nu avem nimic in comun cu invatatul si ca "in ziua de azi" nu foloseste la nimic sa inveti.

Cu toate ca fac aceasta pledoarie pentru superlearning, nu ar trebui sa luam aceste informatii si respectiv aceasta stiinta a invatarii, drept ceva infailibil. Atata vreme cat omul este o fiinta atat de complexa cu nevoi atat de numeroase si adesea, atat de usor de perturbat, superlearning nu ofera chiar totul. Asa cum aminteam la inceput, adesea, nu ne alegem intr-un mod adecvat domeniul in care studiem pentru ca se grabesc parintii sa faca asta inainte, sau din tot felul de alte motive: moda, necunoasterea de sine, problemele afective, etc.

La asta se poate adauga influenta grupului de prieteni si a societatii, in general, care tinde sa scada valoarea acestei nobile activitati care este invatarea. In cazuri si mai triste, anumite complexe sau influente familiale legate de capacitatile noastre de a invata, nu fac decat sa blocheze orice entuziasm pentru invatare. Nu mai vorbesc despre conditiile neprielnice de acasa - galagie, scandaluri, insecuritatea economica sau cea din cuplul parintilor.

Cu alte cuvinte, superlearningul nu reprezinta "solutia absoluta" dar el este o resursa pretioasa in slujba celor care doresc sa faca ceva cu viata lor si cred ca invatatura ar putea sa ii sprijine in acest sens.











Missoum, G., (2003), Am Reusit, editura Poliron, Iasi

Ostrander, S, Ostrander, N., Schroeder, L., (2002), Tehnica Invatarii Rapide, editura Amaltea, Bucuresti

Goldberg, B., (2003), Tehnici de Autohipnoza, editura Teora, Bucuresti

Negovan, V., (2007), Psihologia Invatarii, editura Universitara, Bucuresti

Lair, S. (2003), Cum sa Memoram, editura Polirom, Iasi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu