Este normal din punct de vedere psihiatric comportamentul homosexual? Cine afirma acest lucru? Sustineti Terapia de Conversie a persoanelor Gay sau Terapia Afirmativa LGBTQ?
Patologia umana a fost intotdeauna un domeniu al controverselor stiintifice si la nivelul dezbaterii publice. Acest fapt porneste de la conceptul de normalitate in sine si modul cum diferiti oameni definesc normalitatea. Din punct de vedere stiintific, normalitatea poate fi definita cu ajutorul unor multiple criterii: medical, statistic, social, juridic. Din punctul de vedere medical, anormalitatea reprezinta incapacitatea unui individ de a raspunde la solicitarile societatii ca urmare a unor disfunctii sau dizabilitati organice.
Normalitatea statistica este legata de comportamentele cele mai frecvent intalnite in societate - sunt normali cei multi si anormali cei putini. Normalitatea juridica, fireste, se refera la comportamentele care nu incalca normele juridice aflate in vigoare, iar normalitatea sociala se refera la valorile predominante intr-o societate. Vedem asadar ca normalitatea este un concept relativ si poate sa depinda de locul, momentul istoric sau de raspandirea unor valori intr-o societate data.
De la aceste moduri de definire a normalitatii pornesc si dezbaterile publice legate de cat de normal este un comportament sau altul. In primele versiuni ale Manualului de Diagnostic si de Statistica al Tulburarilor Psihice (DSM 1 -1952, DSM 2 -1968), privit drept lucrare de referinta in domeniul psihiatriei si editat de catre Asociatia Psihiatrica Americana (APA), pana in anii 1980, homosexualitatea a fost considerata o boala psihica, alaturi de schizofrenie sau tulburarea afectiva bipolara.
Unii au spus ca homosexualitatea este o alegere personala, in timp ce altii au presupus ca este venita prin intermediul bazei genetice si ne nastem cu ea. Dar lucrurile si mentalitatile se schimba, valorile se schimba si acestea, si, incepand din anii '80 homosexualitatea nu mai este catalogata drept tulburare psihica devenind, peste noapte, un comportament absolut normal din punctul de vedere al sanatatii mentale.
Unii au spus ca homosexualitatea este o alegere personala, in timp ce altii au presupus ca este venita prin intermediul bazei genetice si ne nastem cu ea. Dar lucrurile si mentalitatile se schimba, valorile se schimba si acestea, si, incepand din anii '80 homosexualitatea nu mai este catalogata drept tulburare psihica devenind, peste noapte, un comportament absolut normal din punctul de vedere al sanatatii mentale.
Daca ar fi sa mentionam un moment similar din istoria psihiatriei, sa spunem ca in anii 1830 si 1840, cand in numeroase locuri ale lumii se practica inca detinerea de sclavi, era considerata o boala psihica pana si incercarea sau dorinta negrilor de a scapa din sclavie. Daca in 1830 erai negru si manifestai o dorinta persistenta si o tendinta de a evada din sclavie, atunci insemna ca ai o drapnefobie, care era o tulburare psihica cunoscuta si probabil foarte raspandita la acea vreme.
Dar militantii pentru egalitate si non-discriminarea pe criterii de culoare a pielii, obtin progrese in recunoasterea drepturilor persoanelor de culoare iar ceea ce era patologic cu numai cativa ani inainte, se trasforma in normalitate. In zilele noastre, acelasi lucru pare sa se petreaca si in privinta orientarii sexuale, iar aceste schimbari, lente, se fac simtite in modul cum este abordata problema homosexualitatii in dezbateri publice si chiar in arta.
Dar militantii pentru egalitate si non-discriminarea pe criterii de culoare a pielii, obtin progrese in recunoasterea drepturilor persoanelor de culoare iar ceea ce era patologic cu numai cativa ani inainte, se trasforma in normalitate. In zilele noastre, acelasi lucru pare sa se petreaca si in privinta orientarii sexuale, iar aceste schimbari, lente, se fac simtite in modul cum este abordata problema homosexualitatii in dezbateri publice si chiar in arta.
Societatea americana este spatiul in care se poarta cele mai intense dezbateri pe marginea homosexualitatii, dat fiind ca aceasta societate este cunoscuta atat pentru liberalismul ei, cat si pentru traditia religioasa, ce tinde sa respinga comportamentul homosexual. Chiar daca mediul educational american face eforturi pentru acceptarea acestui tip de diversitate, sa nu uitam ca nu a trecut nici jumatate de secol de cand homosexualitatea nu mai este considerata o boala psihica iar schimbarile la nivelul mentalitatilor individuale sunt un scop dificil de atins, fara a mai mentiona faptul ca, indiferent de identitatea sexuala, copiilor si nu numai, le vine usor sa se afirme denigrandu-i pe cei diferiti - vezi fenomenul bullying.
In spatiul psihoterapiei, homosexualitatea si identitatile sexuale diferite de cea majoritara, au fost abordate prin diferite prisme. Asa a aparut LGBTQ - Affirmative Psychotherapy, care incearca sa abordeze traumele legate de identitatea sexuala ale minoritatilor sexuale (L - lesbian; G - gay; B - bisexual; T - transgender; Q - queer). Cei care participa la acest tip de psihoterapie, pot avea acelasi tip de probleme ca si heterosexualii insa componenta multifactoriala a cauzalitatii in tulburarile psihice face necesara abordarea identitatii sexuale in scopul recunoasterii, acceptarii si afirmarii acesteia ca atare.
Mult mai controversata este asa numita Psihoterapie de Conversie a Homosexualitatii, practicata in mod riscant si scoasa in afara legii in cateva state americane. Gay Conversion Therapy este incurajata de National Association for Research and Therapy of Homosexuality ce colaboreaza cu anumite grupuri religioase. Acest tip de psihoterapie, declarata ca fiind pseudo-stiintifica si condamnata astazi chiar si de Asociatia Psihiatrilor Americani, are in vedere abordarea identitatii sexuale gay in scopul convertirii acesteia la heterosexualitate pentru tinerii sub 18 ani.
State precum California si New Jersey, si mai nou Illinois, au scos in afara legii aceasta practica terapeutica si numeroase alte state au in vedere aceleasi tip de masuri. Retorica ce pare sa convinga este aceea ca suntem nascuti heterosexuali sau homosexuali si nu putem decat accepta ceea ce nu se poate schimba.
State precum California si New Jersey, si mai nou Illinois, au scos in afara legii aceasta practica terapeutica si numeroase alte state au in vedere aceleasi tip de masuri. Retorica ce pare sa convinga este aceea ca suntem nascuti heterosexuali sau homosexuali si nu putem decat accepta ceea ce nu se poate schimba.
Expertii au reflectat asupra problemei. Urmaza sa legiferam pozitia organizatiilor profesionale majore din domeniul sanatatii mentale. Departamentul Legislativ al Profesiilor are acum instrumente pentru a proteja victimele care mi s-au adresat si care au suferit abuzuri si umilinte. Discurs tinut de Kelly Cassidy, democrata, aleasa in Camera Reprezentantilor. Rep. Kelly Cassidy este de orientare sexuala gay.
Imaginea Nu mai dam de pomana, imi apartine si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0
Rasmussen P. (2010), The Quest to Feel Good, editura Taylor and Francis Group, New York
Vasile, L., (2007), Introducere in psihologia Familiei si Psihosexologie, editura Fundatiei Romania de Maine
Enachescu, Constantin, 2009, Tratat de Psihosexologie, Polirom, Bucuresti.
Foucault, Michel, (1995), Istoria Sexualitatii, Editura de Vest, Timisoara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu